Recâștigarea conexiunilor pierdute (III)

Soluțiile în depresie și anxietate nu sunt individuale – să faci doar lucruri pentru tine, ci colective, să fim alături unii de ceilalți. Să vedem distresul și bucuria ca ceva ce împărtășim cu un grup de oameni de încredere din jurul nostru. Tânjim după o soluție individuală – ceva ce putem face noi pentru noi înșine, însă uităm că ne vindecăm în relații, uităm de nevoia noastră profundă de ceilalți. Fiind captivi în propriile ego-uri, ne adâncim și mai mult în propriile probleme. În cele ce urmează, vă prezint câteva moduri principale prin care ne putem recâștiga sentimentul de conexiune pierdut, în diferite aspecte ale vieții noastre.

Reconectarea cu munca

După cum vă spuneam în articolul trecut, nu munca în sine e deprimantă, ci sentimentul că nu ai o voce sau că vocea nu ți-e ascultată. Senzația că ești o piesă insignifiantă într-un sistem. Sentimentul că oricât de mult ai munci, nu-ți sunt recunoscute eforturile, că există un dezechilibru între efort și recompensă. Că ești jos în ierarhie și neimportant comparativ cu șeful. Toate acestea ne deprimă și ne înstrăinează de propriile noastre nevoi.

Pe de altă parte, când depunem o muncă semnificativă avem sentimentul că ideile noastre contează, că avem libertatea de a le testa. Avem posibilitatea de a ne fructifica propriile proiecte și există deschidere, flexibilitate din partea angajatorului. E nevoie să căutăm acest gen de job-uri – în care senzația de control și libertatea de expresie ne sunt valorificate.

Reconectarea socială

Felul în care ne raportăm unii la alții și sinele social e profund influențat de cultură. În societățile occidentale modul de a privi viața este puternic individualist. Trebuie să fiu cel mai bun, să am cât mai multă faimă și să-i înving pe ceilalți cu orice preț. Dacă ceilalți câștigă sau au un succes, înseamnă că eu pierd ceva, chiar dacă la modul obiectiv nu am pierdut nimic. Această mentalitate stimulează o competiție nesănătoasă, izolare, invidie și comparații sociale care duc la dezvoltare depresiei și anxietății. Pe de altă parte, în societățile estice oamenii se definesc foarte mult prin prisma grupului din care fac parte, bunăstarea lui ”noi” primează în fața lui ”eu”, sunt axați pe cooperare, nu pe combativitate. Ele au deviza ”Nu încerca să fii tipul care se adresează mulțimii, încearcă să fii mulțimea.” Astfel, și felul în care e definită fericirea diferă de la o cultură la alta. Totuși, cu cât vezi mai mult fericirea ca fiind o chestiune socială, cu atât ai mai multe șanse de a fi fericit, cel puțin asta arată studiile.

Ce e de făcut? Să ne permitem să ne imersăm în poveștile altora și lăsăm poveștile altora să vină spre noi. Să fim prezenți în relațiile cu cei din jur. Să descoperim lumile interioare ale celorlalți – ce îi preocupă, ce le place, îi entuziasmează sau îngrijorează și în acelasi timp să ne lăsăm cunoscuți de alții. Să facem ceva pentru grupul nostru de prieteni sau pentru străini. Să ne conectăm cu oamenii din jurul nostru cu care simțim că împărtășim valori și interese comune. Ce lipsește din relațiile noastre în prezent și ce putem face pentru a le schimba? Ce fel de relații am vrea să construim? Cât de activă e viața noastră socială din prezent?

”Viața e precum un foc puternic de cărbuni, care strălucește și încălzește. Dacă iei un cărbune și îl izolezi, se va stinge mai repede. Rămânând aproape unul de altul, ne ținem de cald.”

Publicat de Daniela Dociu

Mă numesc Daniela Dociu, sunt psiholog clinician și psihoterapeut. Am crescut într-o familie de intelectuali, în lumea cărților și a preocupării pentru studiu, într-un orășel micuț. Înclinațiile umaniste și tendința de a sonda mereu psihicul uman m-au ghidat natural spre descoperirea psihologiei, pe care, cu cât o exploram mai mult, cu atât o simțeam mai aproape sufletului meu. Este fascinantă pentru mine fiecare incursiune interioară alături de pacienții mei, în procesul lor de DEVENIRE a ceea ce sunt cu adevărat. Așa cum oamenii sunt unici, fiecare proces e unic, cu durerile, efortul și reușitele lui. Bucuria de a le fi un ghid în drumul reconstruirii lor ca persoană îmi amintește de recunoștința pentru meseria aleasă. În munca mea cu pacienții, am o abordare diversă, în funcție de problema, nevoile și personalitatea fiecărui om care trece pragul cabinetului meu. Dincolo de toate, mă conectez cu OMUL din fața mea, acordând atenție relației terapeutice - un motor puternic al schimbării, spațiul în care persoana învață un nou mod de a FI. Cred în puterea schimbării și evoluției - în pași mărunți și constanți. Iar investiția în propria schimbare vine cu un profit pentru toată viața.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: