Oamenii se descoperă, nu se consumă

Văd tot mai mult în experiența clinică și cea personală oameni atât de dornici de afecțiune, dar pe care o caută în cele mai nepotrivite locuri: shopping, sex, mâncare, alcool, droguri – toate consumate într-un mod compulsiv, delirant, automatic.

Oameni dornici să se îndrăgostească, să simtă iar acei fiori jucăuși ai bucuriei de a-l descoperi pe celălalt, acea tensiune plăcută a nesiguranței și misterului care plutește între 2 oameni la început de drum…și totuși, oameni incapabili să mai simtă. Pentru că nu-și mai permit s-o facă. Pentru că și-au pierdut încrederea în puterea intimității și a relațiilor, iar ecoul rănilor psihologice din trecut încă reverberează puternic în prezent. Alții n-au avut modelul sănătos al unui adult grijiuliu, prezent emoțional, iubitor, protectiv. Așa că merg pe aceeași cărare bătătorită, neștiind că există un drum mult mai luminos și bun. Alții au suferit atât de mult când și-au deschis inima pentru a iubi încât, în adâncul lor, s-au pietrificat și au rupt-o cu relațiile definitiv, iar nimeni nu mai e pe gustul lor.

Da, dezghețarea e dureroasă. Ai fost amorțit atât de mult timp, apoi furnicăturile încep să se simtă ca niște ace. Și e înfricoșător la început să-ți spui afurisitul de adevăr. Dar acceptarea durerii și posibilității de a fi rănit din nou e singura cale de vindecare. Nu poți să treci pe lângă ea, nu poți să treci peste ea, trebuie să treci prin ea.

Poate e mai bine ca luptele din viața unui om să fie purtate fără armură și fără arme. O viață în care nu ajungi la ceilalți e cenușie, te paralizează emoțional. Viața devine generoasă, reală, interesantă când înlăturăm toate învelișurile protectoare pe care le-am înfășurat în jurul inimii noastre și pășim goi pe câmpul de luptă al existenței noastre.

Vorbeam săptămânile trecute cu directorul general Medicover din Polonia despre obezitate. Îmi spunea că astăzi totul este despre consumerism: fast food, haine, internet, jocuri video, filme, muzică, show-uri TV. Înghițim pe bandă rulantă fără să mai digerăm. Dar ce e mai îngrijorător e că acest fenomen nu se rezumă doar la obiecte, ci se extinde la oameni. Bărbați care consumă fizic femeile pentru că le e teamă să fie vulnerabili sau femei care consumă bărbații și îi pedepsesc pentru dezamăgiri nevindecate. Oameni care caută alinare în mâncare, iubire în dulciuri sau sex, stimă de sine în haine sofisticate, intimitate în cadouri scumpe. Nu ne putem aștepta să le găsim acolo. Confortul emoțional, iubirea, aprecierea de sine, conexiunea se află tot printre noi, în leagănul interacțiunilor sociale – pe care e nevoie să le cultivăm cu răbdare, compasiune și curiozitate dacă vrem să reziste vremii.

Oameni care își pierd rapid interesul pentru celălalt, care nu(-și) oferă șansa să-l cunoască și să se cunoască, pentru că au o dificultate teribilă în a-l vedea pe celălalt ca pe un egal al lor și au un profund sentiment de îndreptățire – ”Eu sunt special, ceilalți trebuie să-mi demonstreze mie că merită să le acord atenția mea.” Dificultate care vine, bineînțeles, din incapacitatea de a ne privi și accepta pe noi așa cum suntem și sentimentul fals al propriei superiorități.

Oameni cu un exces de opțiuni în materie de dating și relații, dar care, tocmai din acest motiv, sunt complet indeciși și îi tratează pe ceilalți ca produse pe care le compară și le CONSUMĂ, decât ca pe ființe umane pe care să le cunoască și să le descopere.  Oameni care îi manipulează pe ceilalți din cauza nesiguranțelor proprii, din teama de a nu fi ei trădați. Dar uită că în felul ăsta se țin departe de tot ce înseamnă intimitate, conexiunea unui suflet vulnerabil cu alt suflet vulnerabil.

Pentru majoritatea oamenilor fericirea arată la fel – ne dorim lucruri comune (dar nu înseamnă că sunt și simplu de obținut!) – o relație iubitoare, o familie unită și stabilă, un job prosper, un trai confortabil. Însă nu ne uităm la ce FACEM pentru a construi acele vise după care tânjim capturați într-o amorțeală letargică. Diferența dintre noi e dată de cât de mult suntem dispuși să investim- efort, timp, energie, vulnerabilitate, risc.

Ne dorim stabilitate, dar oferim stabilitate?

Ne dorim respect, dar oferim respect?

Ne dorim succes, dar depunem efort?

Ne dorim bani, dar muncim pentru ei?

Ne dorim conexiune, dar ne deschidem sufletul?

Să luăm banalul exemplu al creșterii unei plante. La început, cumpărăm niște semințe, pe care le sădim cu grijă în sol. Apoi, odată cu primii vlăstari, ne asigurăm că planta are lumina potrivită, apă suficientă și îngrăsământul adecvat ca să crească. Avem răbdare. Facem acțiuni concrete ca să-i asigurăm plăntuței mediul optim de creștere. Dar ce e cel mai frumos aici? Că ne bucurăm atât de procesul îngrijirii ei, cât și de rezultat. Oare am putea face asta și cu oamenii sau carierele noastre? Să iubim călătoria în sine? Să renunțăm la pretenția de a ajunge la destinație fără un minim efort și ”dis-confort”?

Vă reamintesc la final, dragii mei, că oamenii se descoperă, nu se consumă. În mirajul fiecărui ”next” pe care îl dăm, ne consumăm pe noi înșine.

Publicat de Daniela Dociu

Mă numesc Daniela Dociu, sunt psiholog clinician și psihoterapeut. Am crescut într-o familie de intelectuali, în lumea cărților și a preocupării pentru studiu, într-un orășel micuț. Înclinațiile umaniste și tendința de a sonda mereu psihicul uman m-au ghidat natural spre descoperirea psihologiei, pe care, cu cât o exploram mai mult, cu atât o simțeam mai aproape sufletului meu. Este fascinantă pentru mine fiecare incursiune interioară alături de pacienții mei, în procesul lor de DEVENIRE a ceea ce sunt cu adevărat. Așa cum oamenii sunt unici, fiecare proces e unic, cu durerile, efortul și reușitele lui. Bucuria de a le fi un ghid în drumul reconstruirii lor ca persoană îmi amintește de recunoștința pentru meseria aleasă. În munca mea cu pacienții, am o abordare diversă, în funcție de problema, nevoile și personalitatea fiecărui om care trece pragul cabinetului meu. Dincolo de toate, mă conectez cu OMUL din fața mea, acordând atenție relației terapeutice - un motor puternic al schimbării, spațiul în care persoana învață un nou mod de a FI. Cred în puterea schimbării și evoluției - în pași mărunți și constanți. Iar investiția în propria schimbare vine cu un profit pentru toată viața.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: