Astăzi am mers să mă plimb. Singură. Vreo jumătate de oră. După ani la rând în care n-am mai făcut asta, penru că mi se părea prea plicticos sau dureros să stau cu propriile stări sau neajunsuri. Eram prinsă în tăvălugul vieții de zi cu zi, într-o frenezie pe care o întrețineam cum mă pricepeam mai bine.
Dincolo de zumzetul plăcut al interacțiunilor sociale calde și grijulii, avem nevoie și de timp cu noi înșine. Teoria o știam ca la carte 🙂 Însă astăzi chiar m-am bucurat de această plimbare. M-am reconectat cu mine, cu latura mea vulnerabilă, dar și cu latura mea puternică. Cu Yin și Yang-ul lumii mele interioare.
Simțeam briza ușoară de lângă lac, vedeam norii argintii cum se învălmășesc prevestitori a ploaie, însă nu mă speriau. Îi puteam privi, așa cum poți privi și durerile acestei vieți. Aerul rece îmi tonifia corpul și gândurile. Am ascultat atentă sunetul molcom al picăturilor de ploaie, care mă invitau prietenos la reflecție și meditare. Susurul apei țâșnitoare din interiorul lacului mă ținea centrată în prezent, cu simțurile vitale și alerte. Eram prezentă. Eram, pur și simplu.
În timp ce picurii îmi răsfățau pielea, mă gândeam din nou la straniul paradox al ființei umane. Am văzut că în jur lumea a început să se împrăștie. Au mai rămas câțiva ”curajoși” pe care ploaia nu-i împiedica să se plimbe liniștiți cu lebedele pe lac. Ba chiar au mai deschis și umbrela 🙂 Unii spunem că iubim ploaia, dar fugim de ea. Spunem că vrem și iubim iubirea, dar ne e teamă de intimitate sau așteptăm să vină ”salvatorul” vieții noastre. Vrem succes, dar ne ferim să depunem eforturile necesare pentru a-l avea, indiferent ce ar însemna succesul pentru fiecare. Și dăm vina pe alții când nu-l obținem.
Sigur, cu toții ne sabotăm șansele la fericire în fel și chip. Și asta nu pentru că ne-am dori, evident, ci pentru că facem în continuare lucrurile așa cum am învățat în trecutul nostru, pentru că ”re-acționăm” pe pilot automat, fără a ne oferi un spațiu de reflecție. Acela e liberul nostru arbitru, spațiul nostru de manevră, posibilitatea de schimbare – oferită de rațiunea și conștientizarea noastră emoțională. Doar că trebuie să și muncim pentru a-l valoriza. E binecunoscut faptul că, pentru a obține rezultate diferite, e nevoie să faci ceva DIFERIT de ce-ai făcut înainte.
Fericirea e simplă, dar nu și ușor de obținut.
M-am întrebat ce înseamnă fericirea pentru mine. Asocierile mi s-au îngrămădit în minte. Pentru mine fericirea înseamnă asumare, prezență, conectare, iubire, grijă și onestitate față de sine și față de ceilalți, încredere, bunătate, vulnerabilitate, libertatea și curajul de a fi tu însuți.
DANIELA DOCIU 